Laudele – mici sfaturi

Laudele – mici sfaturi

Lauda trebuie dată cu chibzuinţă şi de-a lungul timpului veţi vedea că este o tehnică de disciplinare mai eficientă decât o pedeapsă administrată imediat după un comportament nepotrivit.

Mai ales în primii ani de viaţă, lauda este un puternic instrument de disciplinare şi apreciere a comportamentului. Prea puţină laudă în această perioadă îl poate împiedica pe copil să înţeleagă ce e bine şi ce e rău şi să-şi dezvolte stima de sine. Însă pe măsură ce copilul creşte, prea multă laudă îl poate face să devină dependent de atenţia altora pentru a avea încredere în el, ceea ce împiedică dezvoltarea simţului interior al valorilor.

Să nu păstrăm laudele doar pentru rezultatele bune obţinute la învăţătură. Să lăudăm copilul şi pentru faptul că a reuşit să se îmbrace singur, pentru că îşi pune în ordine hainele pe care le-a dezbrăcat, pentru faptul că face ordine pe biroul său sau în propria cameră.

Angajaţi-l în mici treburi casnice şi lăudaţi-l. Lauda nu trebuie făcută în general, ci la obiect: „Îmi place cum ţi-ai aşezat tricourile în dulap!” este mult mai indicat decât: „Ce băieţel cuminte eşti!”

Să lăudăm mai mult efortul depus pentru a face ceva decât rezultatul: „Mulţumesc că m-ai ajutat la şters praful de pe mobile” chiar dacă prin unele locuri nu a ajuns cu cârpa. Dacă aţi fi adăugat: „dar nu l-ai şters peste tot” lauda şi-ar fi pierdut efectul pozitiv. Puteţi să-i transmiteţi mesajul întreg dacă vă opriţi puţin după ce aţi lăudat efortul copilului şi-i spuneţi pe urmă: „E greu să ştergi praful pe rafturile mai înalte. Hai să-l ştergem împreună”.

Cuvintele de laudă trebuie să vă reflecte valorile: „Am observat cât de pricepută şi răbdătoare ai fost când m-ai ajutat la plantarea florilor. Cred că eşti mândră de tine!”. Astfel copilul învaţă valorile la care ţineţi. De asemenea, cuvintele de laudă trebuie să scoată în evidenţă calităţile copilului: „Ce frumos ai desenat! Sunt convinsă că ai să alegi culorile cele mai potrivite pentru a-l termina!” Aceste cuvinte reflectă încrederea noastră în capacităţile lui şi astfel îl motivăm să facă activităţi de care să se simtă mândru.

„Mi-a plăcut că ai fost sincer şi ai recunoscut că tu ai spart vaza de flori” – aşa îl îndrumăm să facă deosebirea între bine şi rău, adevăr şi minciună. Asta chiar dacă va trebui să participe şi el cu bani din puşculiţă la înlocuirea vazei sparte. Dacă ridicăm tonul şi îl certăm, data viitoare va ascunde fapta.

Să încercăm să vedem lucrurile din perspectiva copilului, să înţelegem că părerea lui despre lume se bazează pe capacitatea lui de gândire (specifică vârstei pe care o are) şi pe experienţa sa limitată. Scoateţi la iveală copilul din suflet, împreună cu amintirile copilăriei voastre şi, împreună, vă vor ajuta să înţelegeţi şi să comunicaţi mai bine cu cei mici!

Sursa foto: www.sxc.hu

0 comentarii