Vorba dulce mult aduce

Vorba dulce mult aduce

Ne criticăm deseori copiii ca să-i determinăm să facă lucrurile mai bine, să devină mai buni. Copiilor însă nu le place să fie criticaţi şi adoptă imediat o atitudine de apărare şi nu de cooperare. Ei văd criticile ca pe un atac la persoana lor, pentru că nu înţeleg că nu ei sunt inacceptabili, ci comportamentul lor.


Cuvintele noastre au un puternic impact asupra lor, de aceea trebuie să le cântărim bine înainte de a-i critica. Putem spune exact ceea ce dorim, fără a diminua respectul de sine al copilului.

Când a greşit ceva, de obicei, reacţionăm: „Vai de mine, ce ai făcut! Cum poţi fi atât de rău?”. Știu că nu e uşor să ne înfrânăm supărarea, chiar dacă suntem conştienţi că acest lucru ar fi în ajutorul copilului nostru. Ce-ar fi să ne pregătim o întrebare de genul: ”Cum s-a întâmplat?”. Formulând astfel întrebarea, punem accent pe incident şi nu pe copil. Astfel, preîntâmpinăm sentimentul de inadecvare şi de eşec pe care copilul al copilului şi pregătim terenul pentru învăţare constructivă. Dacă îl încurajăm să ne explice succesiunea evenimentelor putem să urmărim alături de el cum un lucru a condus la altul şi să descoperim, poate, împreună, cum ar trebui procedat pe viitor.

În general, copiii vor să ne facă să fim mulțumiți de ei, aşa că le putem face viaţa mai uşoară spunându-le clar ce vrem de la ei. Sugestiile noastre ar trebui să fie specifice şi adecvate vârstei şi formulate în așa fel încât copilul să ştie ce comportament să adopte.

Dacă îi spuneţi să păstreze curăţenia în camera lui, e prea general. Spuneți-i exact ce vă aşteptaţi ca el să facă: să-şi pună hainele la loc, sa-şi pună jucăriile la loc, când mai cresc să-şi facă patul dimineaţa, să-şi pună la coşul de rufe hainele murdare, să-şi aerisească zilnic camera etc.

Când îi cicălim sau ne lamentăm permanent, tot o formă de critică este. Mesajul cicălelii este perceput de către copil ca un fel de neîncredere a părinţilor faţă de el. În timp, copilul va deveni surd la aceste fraze repetate mereu. O cale simplă şi mai eficientă este de a evita formula bine cunoscută: ”nu uita!”, care pune accentul pe uitare şi nu pe reamintire. Să încercăm să spunem copilului ceea ce am dori să-şi amintească: „Aminteşte-ţi să-ţi faci ghiozdanul după ce termini temele!”, „Aminteşte-ţi să strângi masa după ce mănânci!” Este o strategie care dă rezultate, pentru că îl încurajează pe copil şi îl face să înţeleagă exact ceea ce trebuie să facă. Apoi, încurajaţi-l, remarcați acţiunile bune: ”Ce ajutor de nădejde eşti că ţi-ai amintit să-ţi strângi jucăriile!”

Să fim mereu pozitivi şi să nu uităm niciodată ce putere are cuvântul.

Sursa foto: www.sxc.hu

0 comentarii