Relatiile dintre frati

Relatiile dintre frati

De multe ori, când copilul unic devine fratele mai mare, acesta devine gelos. Se simte detronat. Nu mai are toată atenţia părinţilor de când a venit „intrusul”. „Şss! Doarme copilul. Pleacă de aici şi stai liniştit!” Bineînţeles că ajunge la disperare şi nu de puţine ori copiii întreabă: „De ce nu-l duci înapoi, mami? Hai să-l schimbăm pe o pisicuţă!”, în timp ce îi trage câteva ciupituri discrete concurentului nepoftit.

Ce-i de făcut? Angrenaţi-l în toate activităţile legate de bebeluş. În primul rând nu trebuie să fie bebeluşul dumneavoastră ci „bebeluşul nostru” al întregii familii. Explicati-i că şi el a fost mic, că a avut nevoie să fie hrănit, schimbat şi adormit, că bebeluşii trebuie asistaţi în permanenţă, dar că va creşte şi se vor juca împreună. Spuneţi-i că aveţi nevoie şi de ajutorul lui la îngrijirea copilului mic şi asta îl va face să se simtă important. Orice copil poate scoate mâncarea bebeluşului din frigider sau să aducă un scutec. Un copil mai măricel poate chiar să-l schimbe.

Daţi-i o atenţie pozitivă, scoţând în evidenţă ceea ce face bine: „Îmi eşti de mare ajutor!”, „Îmi pare bine că te porţi bine cu bebeluşul!” Pentru a petrece cât mai multe momente plăcute împreună, rugaţi-l să citească o poveste în timp ce îl hrăniţi pe cel mic sau să–i cânte încet când îl adormiţi.

Când este vorba despre fraţi de vârste apropiate, se ceartă între ei pentru orice: jocuri, emisiuni TV, sau cine ştie ce nimicuri. Se ceartă uneori pe bancheta din spate a maşinii, în faţa invitaţilor, în public. De ce o fac? Rar se întâmplă ca doi copii chiar să nu se placă. De obicei se ceartă pentru a ne atrage atenţia.

Dacă îi urmăriţi, veţi vedea că totdeauna unul dintre ei intră în rolul copilului bun, iar celălalt în rolul copilului rău. Nouă ni se pare că nu e un joc prea inteligent, dar are efect imediat. Ne-au atras atenţia! Urmează să vă duceţi repede să-i întrebaţi ce s-a întâmplat, să faceţi pe judecătorul şi să le daţi o soluţie.

Eu aş fi de părere să-i lăsăm să-şi rezolve singuri problema. Uneori vor găsi soluţii la care noi nu ne-am fi gândit – de exemplu în loc să împartă o jucărie, pot să hotărască să se joace fiecare cu altceva. Intervenind şi soluţionând noi problema nu învaţă nimic. Dacă sunt agresivi şi există pericolul ca unul dintre participanţii la „război” să se rănească, despărţiţi-i şi trimiteţi-i în camere diferite. Cel mai bun lucru ar fi să nu luaţi partea nimănui.

Ca părinţi, avem sarcina de a construi o familie ai cărei membri să nu fie în competiţie. Slăbirea concurenţei îmbunătăţeşte relaţiile dintre fraţi. Să-i încurajăm să se ajute între ei. Copiii sunt foarte buni profesori şi acest rol va schimba mult relaţia dintre ei.

Trebuie să stabilim reguli care să prevină certurile: „Cărţile şi caietele fratelui tău sunt ale lui sau ale tuturor? Deci nu ai ce căuta în ghiozdanul lui!” În plus, ori de câte ori se împacă bine, faceţi comentarii pozitive, lăudaţi-i. Trebuie trataţi ca grup şi nu individual, dând vina pe unul sau pe altul. Astfel evităm să-şi canalizeze energiile împotriva celuilalt transformând totul într-o junglă, unde vânează greşelile celorlalţi fraţi. Aşa vom menţine armonia în casă şi vom evita pedepsele „în lanţ”, în care copilul mare este pedepsit şi îl bate pe cel mai mic decât el, care apoi se răzbună pe cineva şi mai mic până la mezinul care îşi bate ursuleţul sau păpuşa.

Când au chef să se certe, separaţi-i în camere diferite. N-o să le placă, deoarece nu mai au „public”. Poate n-o să credeţi, dar doi copii care se bat ca nişte fiare vor înceta brusc lupta în clipa în care nu-i mai priveşte nimeni.

Discutaţi deschis problemele reale apărute între copii – după ce s-au aplanat – şi implicaţi toată familia în găsirea soluţiilor ce pot rezolva situaţia. Trebuie să vadă că orice problemă trebuie soluţionată într-un climat paşnic.

Şi mai ales nu uitaţi să fiţi un bun model. Să nu vă vadă şi pe dumneavoastră certându-vă şi putându-vă urât (ţipând, insultând, aruncând farfurii). Copiii îşi imită părinţii şi vor începe să creadă că e bine să se certe. Încercaţi să aplanaţi cearta, chiar dacă va trebui să părăsiţi camera până se liniştesc spiritele.

Aveţi nevoie de o răbdare de fier, dar merită, căci, dacă nu le mai daţi atenţie, nu se vor mai certa atât de des.

Dacă vă doriţi un cămin armonios, cu relaţii de respect reciproc între copiii dumneavoastră, feriţi-vă să-i „clasificaţi”: „ Ea e cea mai serioasă – învaţă şi citeşte tot timpul”, „El e artistul familiei”. Şi nu-i comparaţi! „Sora ta învaţă mai bine decât tine” sau „De ce nu poţi fi şi tu ordonat ca sora ta?” Dacă procedaţi astfel, demonstraţi că aveţi copii favoriţi. Şi, dacă unuia dintre copii i se pare că un alt frate are parte de mai multă dragoste, de mai multă atenţie sau de un tratament special, el devine gelos şi poate ajunge la concluzia că orice ar face, tot celălalt e mai apreciat. Urmarea? Se demobilizează şi îşi pierde încrederea în el.

Ca o concluzie – să nu uităm că fraţii şi surorile nu şi-au ales ei să trăiască împreună şi să revendice afecţiunea exclusivă a aceloraşi persoane. Să-i ajutăm să-şi găsească drumul către un trai în armonie în mijlocul familiilor care îi iubesc şi îi cresc.

Sursa foto: www.sxc.hu

0 comentarii