Cu copiii in oras

Cu copiii in oras

Cred că vi s-a întâmplat şi dumneavoastră să vedeţi uneori, în oraş, copii ce nu pot fi stăpâniţi de părinţii lor. Copii mici, cu vârste între 3 şi 6 ani, care atunci când îşi însoţesc părinţii la plimbare, la cumpărături, la film sau pe stradă, le fac viaţa de nesuportat.

Adevărul este că dificultăţile cu care se confruntă aceşti părinţi în public scot la iveală, de fapt, lacunele educative care există în familie. Foarte rar se întâmplă ca un copil să se comporte în afara casei altfel decât acasă.

Aceşti copii sunt extrem de agitaţi, sparg tot, nu ascultă, sunt nepoliticoşi, adică se comportă cam la fel şi acasă. Dacă părinţii le tolerează acest comportament acasă, în afara casei sunt implicate şi alte persoane şi presiunile acestora îi foţează pe părinţi să fie mai fermi în acel moment. Severitatea lor rămâne însă fără rezultat, fiindcă nu fac faţă haosului emoţional creat de lipsa cronică a controlului de acasă.

Unii părinţi îl ceartă pe copil cu jumătate de gură, ei înşişi fiind convinşi că acţiunile celui mic nu sunt chiar de condamnat. Copilul vede atunci în atitudinea părinţilor săi confirmarea faptului că este lăsat să facă ce vrea şi se dezorganizează şi mai mult.

Trebuie să înţelegem că soluţia trebuie aplicată mai întâi acasă. Trebuie să ne comportăm cu copilul acasă, ca şi cum am fi în public. Cu cât creştem exigenţele noastre faţă de copil acasă, cu atât se vor vedea mai multe efecte când vom ieşi în oraş. Vor mai avea loc confruntări, însă vor putea fi gestionate şi se vor rări, dacă respectăm condiţiile unui control corect înainte de a pleca în oraş, în timpul petrecut în afara casei, precum şi la întoarcere.

Înainte de a pleca trebuie să discutăm cu copilul, prezentându-i situaţia în avans. Îi spunem ceea ce ştim că face, îi motivăm de ce nu trebuie să se comporte aşa şi îi prezentăm consecinţele pe care le va suporta dacă o va face.

În timpul activităţilor din afara casei, trebuie să intervenim imediat ce observăm că dă semne de agitaţie. Nu-l avertizăm până când situaţia devine intolerabilă. Ne izolăm într-un colţ cu copilul, ca să nu ne dăm în spectacol, şi îl certăm cu fermitate. Indiferent unde ne aflăm, aproape totdeauna ne putem retrage cu copilul din “locul fierbinte” până când atitudinea lui devine satisfăcătoare.

La întoarcerea acasă, dacă prin comportamentul său copilul a “stricat” ieşirea în oraş, este bine să fie îndemnat să se gândească la comportamentul avut, singur (eventual, în camera sa).

Când ieşim în public împreună cu copiii noştri ne dăm seama cu adevărat de calitatea educaţiei pe care le-o dăm. Dacă aceste ieşiri nu sunt plăcute, nu trebuie să ne resemnăm şi să renunţăm să mai mergem în oraş cu copiii; asta ar însemna să evităm să privim realitatea în faţă.

Sursa foto: www.sxc.hu

0 comentarii